Dintr-o dragoste platonica s-au desprins cateva versuri minunate pe care le postez aici pentru incantarea sufletelor indragostite. Fie-mi iertat gestul de catre cel ce si-a strigat dragostea in versuri. Autorul imi va ramane numai mie cunoscut.
……….Iaz de verde…..
Ma mistuie foamea si setea de soare
Imnul de slava mi-e piedica-n drum
E vesnica umbra de dor si culoare
Se-ntoarce spre mine pieirea de fum.
E-ntreg tot blestemul si harul si vantul
Te-ntreb daca vrei sa primesti ce e sfant,
E-n tine ce-n noi ne condamna cuvantul
De verde-n cruzime ne macina-un gand.
E bine si-albastru cand vesnic surazi
Tu nu sti ce nasti din durere
Imnuti de glorie mi se-nalta cand razi
Nu mai tin seama de nici o parere.
E bine sa fi crescut cu durere
Asculta-ma bine, eu stiu ce vorbesc
Uitandu-ma greu in adancuri de ceruri
Zi dupa noapte tot vreau s-albastrec
Iazuri de verde din vesnic mister.
