Scrisoarea generatiei X

'Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.(Ultimii soimi ai patriei)

Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca "noi nu stim nimic".
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, "muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!"

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de mailuri de "dulce".

Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine "iubeam". Noi suntem cei care inca au mai "cerut (sau li s`a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul "SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti`va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers...
Daca esti de`al nostru... Felicitari! "

Copii copiilor cu cheia de gat

Cautand pe internet sa vad daca gasesc autorul sau autoarea "copilariei cu cheia de gat am gasit continuarea ........:


Cu talpile goale pe net

CU CHEIA DE GAT
'La fel de geniali si de vulnerabili. Generatia "cyber". Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportati in fata televizoarelor si nascuti prin cezariene intr-o lume "high-tech". Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuti cu cheia de gat. In loc de snur pentru cheie, de gat le atarna firele de la castile pentru Ipod. Merg pe hub-uri si mananca junk-food. Unu din cinci, spun sondajele, a vazut deja un film erotic. Toti, fara exceptie, au vizionat filme de groaza. Cel mai important obiect din viata lor e televizorul.
Zapeaza, mari consumatori de manele, telenovele si desene animate.
"Portugaalia! Sa, sa, sa!" S-atat. Aici, pentru multi din generatia celor cu cheia de gat se intrerupe curentul.
SUPERMENI. S-au nascut direct in pampersi si au fost vaccinati si impotriva bolilor care n-au atacat inca omenirea. Au mersul format de premergatoare, iar lumea-n care fac primul pas e un tarc supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre de apa, borcanele cu mancare "bio" si detergenti speciali. Au olite care canta cand primesc pisu si papusi de sex masculin care urineaza apa. Copiii de azi nu mai racesc, fac viroze pulmonare. Isi incalzesc mancarea la microunde si au telefoane mobile 3G.
Sunt Supermeni, si Spidermeni, si Oameni Paianjeni. Copiii de azi nu mai stau atarnati de fustele mamelor, zboara cu fetitele Power Puff si invata de la ele sa dea cu pumnul. Croseul de cap il copiaza de la Zizou.
Nu se mai joaca de-a v-ati ascunselea, merg la movieplex si la paintball. Nu se mai dau cu placa cu rulmenti, au role, scutere si play-statione.
MAMA-NATURA. Au acces la religie si la calculator. Dar umplu Internet-Cafe-urile, nu bisericile. Au site-uri speciale pe care incearca sa se cupleze, au yahoo-messenger si entertainment virtual. Nu mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri descarcate de pe net. Copiii de azi isi canta "happy birthday" la aniversari si-si fac party-urile la Mc. Au "after-school" si "supernanny". Neintelegerile lor cu parintii devin "reality-show"-uri si subiecte de interes national.
Copiii de azi nu stiu ce vor, dar stiu sa ceara. Sunt independenti, sunt mandri si foarte usor de ranit. Ca-n filmele cu Van Damme, se arunca in viata cu pieptu-nainte, fara veste antiglont, si cad fulgerati la prima rafala. Se saruta frantuzeste inainte de a avea buletin si tin "Valentines Day"-ul.
MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fug de-acasa cand iau o nota mica la scoala. Uita sa se mai intoarca atunci cand pleaca la discoteca. Au pasapoarte si viseaza bani. Spun ca vor sa devina capsunari sau fotbalisti, iar idolii lor sunt Nicolae Guta, Adi de Vito, Tom si Jerry, Andreea Marin, Teo Trandafir si Mircea Radu. Nu mai au timp sa stea de vorba cu parintii care muncesc zi-lumina pentru un blug mai bengos. Dar se uita impreuna cu ei la "Surprize-Surprize", acolo unde intotdeauna oamenii plang cand isi intalnesc rudele.
Televizorul cu cablu a devenit un parinte adoptiv de la care copiii invata astazi libertatea de exprimare, agresivitatea si vulgaritatea. Violenta si eroismul. Imbogatirea si vedetismul. Sexualitatea si senzationalul. Expresii de genul "Sa traiti bine!", "Rusinica", "Iubiti-va mult" si "I’ll be back". Copiii de azi invata din reclame ca primul joint e moca si ca sperantele sunt gratis.
CATEGORII. Copiii de azi nu mai merg pe derdelus sa se dea cu sania. Au
echipamente de schi si snow-board-uri. Nu mai merg cu colindul de sarbatori, au dat plugusorul pe mastile "Scary" si sarbatoresc Halloween-ul. Ei n-au alergat niciodata cu picioarele goale prin praful ulitelor de la tara. Ei vad vaci pe "Animal Planet" si cred ca natura e doar fiica inzestratei de la "Ciao Darwin" pentru care copiii din ziua de azi stau cu ochii lipiti de televizoare. Copiii de azi n-au uniforme si matricole scolare, au etichete sub care sunt prinsi in statistici si rapoarte, ca exponatele din vechile insectare. Sunt copii indigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copii disparuti si copii abandonati in spitale. Copii cu dizabilitati, copii – cazuri umanitare, copii traficati, copii infractori si copii abuzati fizic. Copii de bani gata, care pleaca in tabere la Disneyland si dau mana cu Mickey Mouse. Si copii care n-au pus pe limba, toata viata lor, un Chupa-Chups.
MOSTENIREA. Frati de generatie. Unii isi traiesc viata-n MTV style, altii framanta chirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 ani pentru un ban in casa. Copii care-si poarta de grija unii altora, copii incuiati singuri in casa, care-si dau foc din neatentie si ard ca niste lumanari de seu. Copii de capsunari, copii de someri si de disponibilizati, copii hraniti din resturi de ajutoare sociale. Copii pe care-i trimit parintii la cersit, cu un pui de caine in brate, la fel de orfan. Copii rataciti din alte timpuri, cu cheia de gat, bajbaind pe drumul spre casa. Sandvisul rece de pe masa din bucatarie, telecomanda, telefonul de verificare. Aceleasi reguli, alta lume. Povestea merge mai departe.
SANSE
"Sunt langa tine, dar ii gasesti doar daca dai o cautare pe Google. Ei pot avea ceea ce noi nici nu stiam sa visam. Noi abia ne dezlipeam pasii de asfalt, ei vin pe lume cu aripile desfacute pentru zbor. Dar, scrie cu steluta mica jos undeva..., cerul pe care ar putea sa faca lupinguri nu se vinde in rate doar cu buletinul"

Copilarie cu cheia de gat

Nu stiu cine a descris asa de bine copilaria lui dar pot sa spun ca suntem fara numar cei care am trait-o in acelas stil. Deci citez un autor anonim:

Copilarie cu cheia de gat

Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite.

Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia". Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa.

Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil...

ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip". Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' Cutaaaare... Il lasati pe Cutare afara?"

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara, vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti", de-a "v-ati-a" si "arimjimjim, aramjamjam"... Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.

Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea...

DESENE. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului "Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo".

Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala "Aurora" (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel"... Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele... Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa.

Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait.

DULCE
"Marmelada. Scovergi si checuri fara oua. Glucoza cu textura de sapun si pufarine. Lipiciul «Pelikan», dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti «Optima» cu aroma de banane. Buchetele de ghiocei"

SI AMAR
"La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere"

Ulita copilariei!!!!

    

            













‘Ulita copilariei", un drum  plin de amintiri cu case si oameni ce  au imbatranit iar  parte dintre ei sau dus undeva, unde numai Bunul Dumnezeu stie , o ulita  pe  care pasii mei au batut-o si strabatut-o de nenumarate ori. La inceput niste talpi firave, goale  de fetita timida, mai apoi de adolescenta iar  acum de adult, un adult in care mai zace  un suflet nostalgic de copil.

Acolo pe ulita copilariei mele, am crescut si mi-am format caracterul dupa  modelul si legile intelepte cu  mult bun simt ale taranului ardelean. Din pacate Bunicul meu, Neniu, cum ii ziceam noi  nu a avut sansa  sa ne mai vada crescand . |Dupa o viata trudita s-a stins cand eu eram inca la gradinita. A ramas  femeia lui  singura. O femeie incercata de viata cu sufletul trecut prin iad si foc.  Si-a ingropat doi prunci unul de abia nascut altul la varsta majoratului in timp ce isi satisfacea stagiul militar ce la vremea aceea se facea timp de 3 ani. Ce durere mai mare poate sa-ti pustiasca sufletul decat sa iti ingropi  pruncii?i  A rezistat incercarilor vietii si si-a iubit copilul ramas in viata pana la idolatrizare. Acest copil este tatal meu un orasan ‘devenit peste noapte”   dupa ce  satul romanesc a fost vandalizat de Era comunista .

Acolo pe ulita prafuita si  incinsa de soarele dogoritor alergam  desculta spre casa bunicilor dupa un codru de paine cand  lihnita de foame, dupa  joaca neobosita cu cateva cutii de conserve in care preparam cele mai gustoase si alese  bucate cu care imi hraneam niste papusi improvizate din carpe sau chinuitul unor  amarati de pui de mata parasiti prin vreun sant,. Si cine alta sa imi  potoleasca foamea, decat buna si blanda  bunica-Mama tana (mama batrana).         

 Acolo ,pe  cand arsita amiezii trimitea toate sufletele la adapost,  ne ascundeam la umbra vreunei salcii ce-si avea lacasul pe malul unui parau ce curgea ametit si el de zapuseala prin gradina casei noastre.

  Acolo, seara asteptam autobuzul  ce venea de la oras frematand de emotii cu gandul ca poate mama ne trimite o straita   cu bucate gatite de ea. Nu pot descrie in cuvinte nici bucuria, nici  tristetea ce ma cuprindea atunci cand soferul de pe CURSA  ne zicea: 'v-o trimes muma-ta o straita cu de-ale gurii", sau ' de la voi, azi nu o fost nimeni ".

Si ce credeti ca era in 'straita" aceea ???? Nu va imaginati ca cine stie ce, dar ................gustul bucatelor gatite de mama si asteptate cu atata nerabdare in fiecare seara, nu poate fi comparate  cu cele mai complicate  si fine delicatese.

Niste chiftele calde intr-o punga aburinda, 2-3 kg de rosii incalzite, ceva castraveti cu gustul si mirosul imprumutat de la ghiftele,  bomboane de lapte, o bucata de prajitura de casa si nelipsita pita calda cu cartofi pe care o decapitam pana acasa. Cei care au astfel de amintiri vor intelege ce poate fi in sufletul unui copil care astepta in  fiecare seara pachet la cursa de 8. 

  Acolo, când soarele de vară coboară spre asfinţit acoperit în răstimpuri de nori cu forme ciudate care lunecă alene spre ondularea puţin accentuată a dealurilor marginase, la ora cinei, asteptam intoarcerea  vacilor din ciurda cu imensele lor depozite de lapte cu placerea sadica de a le fugari pentru simplu fapt ca  se miscau prea incet iar mai apoi sa simti mirosul si gustul laptelui cald ce-ti unge gatul insetat. La rand  stateau vitelusul,  pisicile  si cateii ce isi asteptau nerabdatori in usa grajdiului  portia de lapte,  servita intr-o cutie veche si ruginita  de conserva .
           Acolo, unde iernile erau ierni cu multa zapada si ger naprasnic dar noi pruncii nazdravani, crescuti  in aerul rece si taios al iernilor grele  nu simteam frigul  ce ne invinetea mainile, nasucurile si ne taia  respiratia iar manecile hainutelor noastre capatau o alta utilitate, cea de batista.  Dar nu ii pasa nimanui  pentru ca  mai exista intotdeauna  o ultima tura de facut cu sania in intunericul 'ulitei  ie arse (strada care a ars)".
Acolo unde ne strangeam seara in jurul unui butuc ce ne tinea loc de banca  ficiori mandrii si fete codane  sau la caminul cultural unde ne  sfaraiau picioarele   la cate o jiana sau vreo invartita tragand cu ochiul la junele pe care am pus ochii de pe vremea cand  nu stiam nici sa ma leg la sireturi.

Acolo unde Duminica la primele ore ale diminetii, peisajul sonor al satului era dominat de strigarile cocosilor si de chiuiturile celor mai rezistenti cheflii, intarziati la strasnica nunta din noaptea precedenta.

Acolo unde soarele se inaltata binisor peste sat si aerul vibra numai de chemarea clopotului bisericii ce aduna, unul cate unul, grupuri de batrani, de tineri si de copii, imbracati ca in urma cu un veac, in portul stramosilor  nostrii.  Costumul acesta din Marginime este la fel ca viata omului, o lupta vesnica intre bine si rau, intre alb si negru, la fel ca si modelele ce urca si coboara, de pe costume si de pe casele din aceasta zona.
          Acolo unde m-am indragostit pentru prima data, si am fost aproape de lesin cand m-a stans in brate primul baiat,.....acolo ma intorc de fiecare data  cu multa emotie si nostalgie.

          Acolo in satucul  dintre dealuri unde ma intampina buna  Mam’ batrana  cu   un cubulet de zahar ce era cel mai delicios  desert de pe pamant pentru ca era oferit cu multa dragoste. Aceste nepretuite dulcegarii isi aveau locul intr-o lada de zestre, ce trona in camera buna de la ulita denumita :casa ie din nente .  Cuburile de zahar aveau cel mai imbietor  miros pentru ca-l  pastrau pe cel al lazii in care erau ascunse  de ochii si pofta unor prunci pofticiosi. De ce oare aveau un gust atat de bun??????

Acum stiu!!!!! Pentru ca era oferit cu atata simplitate si mult mai multa bunatate!!!!!

           Parca o vad si acum pe blanda  si buna femeie, cu cata pofta manca un colt de paine uda   peste care-si  presara niste zahaar , ca dulceata din lada de zestre sa ramana nepotilor dragi.    

           Acolo ma trezeam diminetile in miros de ceai de musetel si oua fierte anuntandu-mi desteptarea printr-o chemare urlata  -MAAAAATana, unde estiiiii? Raspunsul venea de undeva din fundul curtii  unde se auzea glasul bland al bunicii: "ui acu viu draga mamii". Si radiam de fericire!!!! Sa va mai spun ce gust aveau ouale fierte de la gainile pe care le fugaream prin curte cat era ziua de lunga........????? Si ceaiul de musetel pe care toata lumea il detesta????? Numai eu nu!!!!
          Acolo mancam cele mai bune "placinte sarace" framantate de doua maini blande, muncite si arse de soare, ce nu ne-au atins decat sa mangaie capetele nepotilor ei dragi.
           Acolo am jucat sotron pe asfaltul incins cu picioarele goale si murdare de tarana.
           Acolo am visat ce vreau sa fac cand o sa fiu mare.  Acum visele au devenit   realitate si sunt o femeie matura cu responsabilitatea cresterii propriului sau copil.

Din   respect pentru satul romanesc si  stramosii mei, imi fac o datorie de onoare sa-i insuflu copilului meu dragoste de  natura si  satul romanesc impreuna cu tot ce tine de traditiile si obiceiurile generatiilor anterioare din care ne tragem seva. Grea sarcina, acum cand totul este tehnologizat si in locul ‘Jocului”(sezatoarei) de la Caminul Cultural s-a inaltat o 'falnica' discoteca, cand lunca cu salcii si iarba proaspat cosita pe care ne jucam 'flori fete filme sau baieti", 'telefonul fara fir', lapte gros, de-a prinselea,  vati ascunselea, ratele si vanatorii, este o vaga amintire, iar pe locul ei un teren de fotbal cu beton incins si rau mirositor si-a facut aparitia.
           Cum sa o fac sa simta  toate aceste lucruri fara sa le traiasca??? Din pacate nu am talentul narativ necesar pentru ai descrie  toata copilaria mea la bunici si ea nu mai are posibilitatea sa traiasca o astfel de experienta in aceasta lume de acum de basm.   

Acum cand umblam cu servetelele umede in posete ca microbii sa nu ne atinga  odrasla , acum cand satul romanesc e in apus, incerc doar sa ii povestesc atat cat ma pricep eu mai bine  si sa ii arat ce era inainte de.......betonul de pe terenul de joaca!!!!!
            'Omul mare" care imi doream sa fiu, mosteneste  ceva din fiintele  acelea dragi ce  au contribuit l-a cresterea si educatia mea, oameni care  mi-au bucurat sufletul in vremea copilariei, acolo in satul dintre dealuri . Frumos ar fi sa pot spune ca mi-au transmis  bunatatea si rabdarea lori cea fara limite dar..............
Nostalgie, copilarie la  bunici, amintiri de nepretuit........si o ......ulita a copilariei!!!

    

Multumesc Doamne!!

Scriu aici... o zic in gand.....o zic in rugaciune... poate o sa ajunga acolo la "confirmari de primire" din camera Ingerilor: MULTUMESC DOAMNE!!!
Multumesc Doamne pentru ziua de azi, pentru sanatatea care mi-o dai, pentru familia care mi-ai dat-o, pentru fiecare zi din viata mea, pentru painea cea de toate zilele, pentru locul unde ne retragem sa fim o familie, pentru zambetul copilului meu, pentru iubirea ce i-o port, pentru Credinta ce mi-o dai in tine, pentru ce este frumos si bun, pentru rabdare, pentru tot ce faci pentru mine, pentru cei pe care ii iubesc, pentru soarele ce-l vad in fiecare zi pe cer, pentru stelele ce le urmaresc in serile de vara, pentru cantecul greierilor....... pentru sufletul meu de muritor!!!!!
Si te mai rog Doamne: ajuta-ma sa fiu mai buna!!!!

Multumesc Doamne!!

http://www.ozibuna.net/povestiri-cu-talc/44-de-ale-ingerilor
' Azi noapte am visat că eram în Cer împreună cu un înger care îmi servea drept ghid pentru a-mi arăta împrejurimile. Am trecut printr-o cameră mare în care lucrau mulţi îngeri. Îngerul ghid mi-a arătat prima secţiune şi a zis:

“Acesta este departamentul PRIMIRI”. Aici se primesc toate petiţiile exprimate prin rugăciuni. Am privit în jur, toţi îngerii erau extrem de ocupaţi cu sortarea petiţiilor sosite din toate colţurile lumii. Am rămas impresionat.

Apoi am trecut printr-un coridor şi am ajuns la al doilea departament. Atunci îngerul a spus: “Acesta este departamentul de AMBALARA ŞI LIVRARE” Aici, binecuvântările solicitate de oameni sunr procesate şi trimise celor care le-au cerut. Am observat cât de ocupaţi erau şi aceştia. Erau mulţi îngeri şi totuşi munca era foarte grea, de a împacheta toate binecuvântările cerute, de care era nevoie pe pământ.

În fine, în cel mai îndepărtat punct al coridorului, era uşa spre o cameră foarte mică. Spre surpriza mea acolo era un singur înger şi nu prea avea mai nimic de făcut. “Acesta este departamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE” mi-a spus îngerul.

Şi cum se face că e atât de puţin de lucru aici? Am întrebat.
“E foarte trist…” a suspinat îngerul. “Dar oamenii, imediat ce primesc binecuvântările cerute uită să mai trimită confirmarea de primire… Foarte puţini fac asta”
“Şi cum se trimite confirmarea de primire unei binecuvântări”? l-am întrebat pe înger.
“Foarte simplu”, mi-a răspuns. “Trebuie doar să spui “Mulţumesc, Doamne”.
Şi l-am mai întrebat pe înger: “Dar care anume trebuie confirmate?”

- Dacă ai mâncare în frigider… Haine cu care să te îmbraci… Un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi… Eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume.
- Dacă ai bani în bancă, în portmoneu, monede răzleţe prin buzunar, reprezinţi 8 % din bogăţia lumii.
- Iar dacă ai propriul tău calculator şi pe el citeşti acest mesaj eşti printre cei 1 % din lume care au această şansă.”
- Mai mult… Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, eşti mult mai binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile…
- Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume.
- Dacă poţi merge la biserică fără teamă de persecuţie, arest, tortură şi moarte… Eşti de invidiat şi eşti mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume.
- Dacă părinţii tăi trăiesc şi încă sunt căsătoriţi, eşti un caz rar.
- Dacă poţi să ţii capul sus şi să surâzi, nu eşti normal… Ci eşti unic şi te ridici deasupra celor în îndoială şi deznădejde

“Şi acum ce să fac? De unde să încep?”

- Dacă citeşti acest mesaj eşti de două ori binecuvântat; în primul rând pentru că cineva s-a gândit la tine şi te consideră un om deosebit, iar în al doilea rând eşti mai binecuvântat decât 2 miliarde de oameni care nu pot citi. Să ai o zi binecuvântată, în care să-ţi numeri motivele pentru care eşti binecuvântat şi, dacă vrei, trimite acest mesaj şi altora pentru a le aminti cât de binecuvântaţi sunt.

În atenţia: Departamentului de Confirmări de Primire….
MULŢUMESC DOAMNE! “Mulţumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să împărtăşesc acest mesaj şi pentru că mi-ai dat atâtea persoane minunate cărora să-l pot împărtăşi.” "

Slabiciune!!!!

Daca vrei sa-ti invingi o slabiciune nu o hrani. "William Penn"