RUGACIUNEA FLORILOR

RUGACIUNEA FLORILOR
de Alfred Mosoiu

Plapand ghiocelul Iesind din zapada Striga: "Tatal nostru" Ca lumea sa-l vada.

"Care esti in ceruri", Sopti floarea-soare Si-un val de lumina Cazu pe razoare.

Smerit busuiocul Cand vantul il mana Si-i scutura roua "Sfinteasca-se"-ngana.

Cand "numele-Ti" spune Trist ochiul-de-bou Nu stiu de-a fost soapta Sau numai ecou.

Albastra ca cerul O nu-ma-uita Spune: "Imparatia sa fie a Ta".

"Si faca-se voia" Suspina-o camee Calcata-n picioare Pe alba alee.

Cand nuferii-n lacuri Vad stele ca sunt, Soptesc: "Cum e-n ceruri Asa pe pamant."

Si graul, cand moara Vuieste intr-una A zis: "Painea noastra Cea de totdeauna".

Iar nalba si gura- De-leu, amandoua, La fel, rugatoare, Raspund: "Da-ne-o noua!"

Cu gandul la fluturi Stau rozele-n glastre Si spun: "Iarta noua Gresalele noastre".

"Precum noi iertam Gresitii", incet, Raspunde garoafa Uscata-n buchet.

Si crinii, podoaba Fecioarei cinstite, Soptesc: "Nu ne duce pe noi in ispite".

Iar spinii, ce-odata Marturii-i purtara "Si ne izbaveste de rele" - oftara.

Si vantul porneste Ecoul Divin, Cu freamat padurea Raspunde: "Amin!".