COPILARIE

Copilărie...

- Ce faci Mamă Tână?
- Curăț aici?
- Dă-mi și mie!
- Ești prea mică, trebuie să crești!
- Da' nu pot! Nu vezi că nu cresc?
- Ba crești! Ieri erai mai mică, alaltăieri și mai mică.
- Ba nu! Uite am aceeași rochiță!
Mama Tână îmi zâmbește blând:
- Crești, puiul Mumii, crești, lasă că îi vedea că-ți rămâne mică și rochiuța asta. Nu te grăbi, lasă vremea să curgă așa cum a lăsat-o Ceriul.
- Nu pot mai repede?
- Nu-i bine măi repede. Fieștecare vârstă are binefacerile ei, dacă te grăbești să crești nu le simți. Rămâi copil cât ești copil, tânăr la vremea tinereții, copt la vremea maturității și lasă-i bătrâneții vremea ei. La fieștecare vârstă înveți ceva, dacă nu-ți trăiești fieștecare an la vremea lui pierzi învățătura și ajungi la bătrânețe pustiu pe dinăuntru. Numa' atunci îți dai sama ce bogată e fieștecare vârstă și câte s-adună în sufletul tău dacă le trăiești cum să cade, la vremea lor, fără să te grăbești a sări anii. Adună, draga Mumii, adună minunea din fiecare an și vi fi cu sufletul bogat totdeauna.
- Și bogăția aia... Mamă Tână. Cum o văd? Cum o simt?
- N-o vezi. N-o simți tu, o sâmt ceilalți, tu numa' o-mparți. De aia îi musai să nu te grăbești, să nu sari anii, să aduni și să înmulțești ce primești de la cei cu suflet bogat.
- Și dacă adun și n-o văd... ce fac cu ea ?
- O-mparți, dăruiești și tu cum ai primit. Când ești copil într-un fel, când crești în alt fel, dăruiește copilu' Mumii din suflet bucurie și bucurie primești.
- Nu știu cum, Mamă Tână, nu știu cum, și dacă nu pot? Și dacă n-am, și dacă...
- Îi ști, draga Mumii, îi ști, îndrăznește și o să poți, adună bunătate și îi avea. Acum fii doar copil și învață să primești fiecare zi ca pe un dar.
Maria Grancea

Ps. Pentru mine și acum fiecare zi e un dar. :) Pentru voi?