"O tanara, cu o figura trista si abatuta, se intalni cu prietena sa, la o cafea. Usor deprimata, incepu sa-i povesteasca despre micile, dar marile ei neinpliniri… despre prietenul ei… despre bani si serviciul ei… colegi… preocupari. Totul parea sa ii mearga prost. Prietena ei scoase din portofel, o bancnota de 100 de lei si spuse:
- Vrei aceasta bancnota?
- Bineinteles, e vorba despre 100 de lei, cum sa nu-i vreau?
Atunci prietena ei, lua bancnota intr-o mana si o mototoli cu putere pana cand o facu un ghemotoc. Aratandu-i ghemotocul o intreba din nou:
- Acum o mai vrei?
- Nu stiu unde vrei sa ajungi, dar sunt in continuare 100 de lei. Bineinteles ca ii vreau in continuare, de mi-i dai.
Prietena desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca cu picioarele, pana cand o murdari toata.
- Iti mai trebuie bancnota?
- Asculta-ma, nu inteleg unde vrei sa ajungi sau ce vrei sa faci, insa valoarea ei ramane valabila, oricat ai murdari-o. Doar daca o rupi, isi pierde valoarea.
- Alexandra, trebuie sa intelegi ca, atunci cand ceva nu iese asa cum vrei tu, sau daca viata si anturajul te supara si te face sa te simti mototolita, tu continui sa fii la fel de importanta cum ai fost intotdeauna. Ceea ce trebuie sa te intrebi mereu este cat valorezi, nu cat de mult poti sa fii abatuta, de pe cale, in anumite momente ale vietii."
