0 experinta ce putea sa se sfarseasca nu chiar bine. Pe drumul pe care am ales sa alerg in dimineata aceasta, un drum asfaltat ce leaga doua localitati din Sibiu, toamna dupa ce se strange recolta se aseaza ciobanii cu oile. Stiam asta de la mama care imi povestise despre o femeie ce a fost prinsa si sfasiata de o haita de caini ce pazeau o turma de oi pe acelas drum.Din dorinta de a mi face obisnuita alergare am ignorat avertismentul mamei cu gandul ca inca nu s au stans toate bucatele de pe camp. Am plecat usor in pas alergator am parcurs cam trei km bucuroasa ca pot admira culorile toamnei pe ogoare si ca pot inspira un aer proaspat si cu miros de toamna. La un moment dat pacea mintii mi a fost intrerupta de un latrat. Atunci am realizat ca sunt in pericol. M am oprit si mi am indreptat privirea spre locul de unde venea zgomotul Am vazut mai multi caini nu tocmai mici, caini de stana ce ma avertizau ca eram prea aproape de teritoriul lor. Erau vreo 5 si se apropiau tot mai mult de mine. Dupa ei au mai venit si altii care au fost avertizati ca exista un intrus in zona. Cred fara sa exagerez ca au fost mai multi de 12 caini. Cam asta e tabloul in care protagonista am fost eu. Nu stiu daca am avut timp sa intru in panica pentru ca nu prea era cazul. Cainii simt senzatia de frica si ataca cu mai mult curaj. A trebuit sa reactionez repede. Ce variante aveam? Sa fug....exclus. Nu as fi avut nici o sansa ci dimpotriva i as fi intaratat si mai tare. Am ramas pe loc cu gandul de a ma lasa jos cu grija de a mi acoperi capul cu mainile pentru ca deja faceau cerc in jurul meu. Acesta a fost primul gand. Al doilea a fost sa strig la ei pentru ca ajutor degeaba as fi cerut. Cine sa ma auda? Am strigat cum mi a venit pe moment : - Niiiiiiiiii la oi!!!!!!!! 
prima data mai anemic fara convingere ca ma va ajuta asta. De unde mi a venit inspiratia..... Bunutul Dumnezru stie pentru ca foarte interesant este ca a scazut din intensitate latratul si au batut in retragere. Cu curaj am ridicat tonul si am tipat din nou: Niiiiiii la oi! A functionat. Nu stiu daca au inteles cuvantul , Ni' da "oi " cu siguranta stiau. Momentul acela de batere in retragere pentru ei a fost prielnic pentru mine sa ma indepartez incet. M au lasat sa plec. Dupa o distanta considerabila intre mine si caini am inceput sa alerg. Atunci am inteles ce inseamna adrenalina pe propia piele. Alergam cu atata viteza de care nu as fi crezut ca sunt capabila. Am simtit ca picioarele alearga fara mine. )))))))). As fi putut participa la cros. M am oprit de abia cand am simtit ca nu mai am aer. Plamanii mei erau solicitati la maxim si eu intr o oarecare siguranta. Mi am tras sufletul fff putin si am purces la drum din nou in alergare moderata. Atunci impresionata de de cele petrecute mi am adus aminte de sfatul mamei mele legat de o astfel de situatie primit cu mai multi ani in urma. Exact asa ma sfatuia sa procedez. Sa le poruncesc sa pazeasca oile. Foarte interesant cum la momentul potrivit am accesat informatia instinctual si in fractiuni de secunda. Acum sunt la adapost si scriu cu recunostiinta ca sunt teafara. Realizez ca intuitia functioneaza, important sa ai incredere in ea si in primul impuls.
CONCLUZIE: cine nu are batrani sa si cumpere. Multumesc mama! (Mama nu stie de intamplare, daca ar sti se va ingrijora atunci cand ies la alergare)
prima data mai anemic fara convingere ca ma va ajuta asta. De unde mi a venit inspiratia..... Bunutul Dumnezru stie pentru ca foarte interesant este ca a scazut din intensitate latratul si au batut in retragere. Cu curaj am ridicat tonul si am tipat din nou: Niiiiiii la oi! A functionat. Nu stiu daca au inteles cuvantul , Ni' da "oi " cu siguranta stiau. Momentul acela de batere in retragere pentru ei a fost prielnic pentru mine sa ma indepartez incet. M au lasat sa plec. Dupa o distanta considerabila intre mine si caini am inceput sa alerg. Atunci am inteles ce inseamna adrenalina pe propia piele. Alergam cu atata viteza de care nu as fi crezut ca sunt capabila. Am simtit ca picioarele alearga fara mine. )))))))). As fi putut participa la cros. M am oprit de abia cand am simtit ca nu mai am aer. Plamanii mei erau solicitati la maxim si eu intr o oarecare siguranta. Mi am tras sufletul fff putin si am purces la drum din nou in alergare moderata. Atunci impresionata de de cele petrecute mi am adus aminte de sfatul mamei mele legat de o astfel de situatie primit cu mai multi ani in urma. Exact asa ma sfatuia sa procedez. Sa le poruncesc sa pazeasca oile. Foarte interesant cum la momentul potrivit am accesat informatia instinctual si in fractiuni de secunda. Acum sunt la adapost si scriu cu recunostiinta ca sunt teafara. Realizez ca intuitia functioneaza, important sa ai incredere in ea si in primul impuls.CONCLUZIE: cine nu are batrani sa si cumpere. Multumesc mama! (Mama nu stie de intamplare, daca ar sti se va ingrijora atunci cand ies la alergare)
