citate

“Adevăratul semn al maturităţii este atunci când cineva te răneşte şi tu încerci să îl înţelegi, în loc să te răzbuni”

Cea mai mare greșeală în relații! Autor Valeriu Panoiu

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.

Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.

A vedea numai lumina din fiecare om poate fi primul pas către idealism și naivitate. În numele iubirii, al bunătății și al toleraței poate să înflorească agresiunea, iar călăii își croiesc drum spre putere. Amânarea deciziilor și credința în schimbarea celuilalt devin instrumente de autosabotare. ‘Lasă-l, poate își revine!’, ‘Nu pot să-i fac rău!’, ‘Îl iert și îl accept așa cum este.’  Toate sunt replici care girează o lipsă de acțiune în spatele căreia se ascunde tocmai neiubirea de sine. Energia iubirii are și o puternică vibrație educativă.  Iubirea presupune și acțiuni de corecție, de limitare, de apărare.

Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii în relații este aceea de a-i trata pe ceilalți în funcție de potențial! Numai că oamenii trebuie evaluați după manifestare! După cum se comportă, nu după cum ar putea să se comporte. După cum sunt, nu după cum ar putea fi! 

‘E om bun, dar are și el o rătăcire.’ ‘Mai bea din când ân când, mă mai și bate, dar știu că mă iubește.’ ‘Mă agresează verbal chiar dacă suntem divorțați și nu mai are niciun drept asupra vieții mele private, dar e tatăl copilului meu, îl las în pace, suport, ce să fac?! Pentru copil!’ Asemenea replici descriu situații în care, în numele iubirii, al bunătății, al idealurilor umane, oamenii se lasă abuzați. 

La fel cum în numele credinței s-au comis atrocități, iubirea și bunătatea greșit interpretate le permit abuzatorilor, călăilor, persoanelor cu tulburări de comportament sau chiar cu probleme psihice să preia puterea asupra vieților noastre, să-și aroge drepturi, să ne îngrădească, dacă nu chiar să ajungă în funcții de conducere. Încă o dovadă prin care prin care, în numele lui Dumnezeu, se comit atrocități. De data asta suntem însă vinovați, pentru că permitem! 

În aceste cazuri descoperim un tipar de abuz pe care-l perpetuăm și pe care este obligatoriu să-l vindecăm. Efectul este dublu: ieșirea din rolul de victimă, respectiv limitarea călăului și împingerea sa tot în direcția vindecării. Iar acest pas nu se poate face decât prin acțiune, prin toate mijloacele, cu forța, dacă este necesar. Călăul nu poate fi îmblânzit decât dacă este agresat la rândul lui, acesta fiind singurul limbaj pe care-l cunoaște. Nu poți ajunge la cineva decât dacă vorbești aceeași limbă cu el. Dacă el folosește șantajul, manipularea, amenințările, constrângerile, frica, atunci nu poate fi trezit decât prin terapie de șoc. Rezultatele se obțin doar dacă-l domini, dacă te urci peste el, dacă starea de frică sau de panică pe care i-o induci are o intensitate mai mare decât cea pe care ți-o aplică el ție.

Sursa: http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2017/05/cea-mai-mare-greseala-in-relatii.html

Prădătorii nu respectă prada. Dimpotrivă, speculează constant punctele sensibile și regizează un teatru psihopat cu scene de tortură psihică, cu foarte multe victime colaterale.  Ei nu știu decât de frică, nu se tem și nu ascultă decât de cei care îi domină la rândul lor. Respectul lor se câștigă numai prin mijloace coercitive.

A iubi oamenii nu este un act prin care renunți la tine și îl lași pe fiecare să facă ce vrea din tine. Dar avem nevoie de agresori tocmai pentru că ei trezesc în noi iubirea de sine! Intenția nu este de a acționa împotriva lor, ci de a lua măsuri pentru tine.

În planul fizic, manifestarea este unitatea de măsură a relațiilor. Toți oamenii pot fi buni, dar unii aleg să manifeste întunericul, iar ei trebuie tratați ca atare, în conformitate cu ce au ales, nu cu ce ar fi putut să aleagă și n-au făcut-o. Oamenii trebuie luați așa cum sunt, nu cum ar putea să fie. Altfel, realitatea noastră este doar o iluzie în care ne mințim singuri că se va schimba ceva fără să intervenim. Dumnezeu ne vrea buni, dar nu proști. Pasivitatea, sacrificiul și neiubirea se sine lasă prădătorii în libertate. Să nu ne mai mirăm că dreptatea este a celui care dă primul cu piatra sau a celui care urlă mai tare!

Autor Valeriu Panoiu

La multi ani mama!

Un gand de recunostinta pentru fiinta care m a ajutat sa devin femeia-mama de azi si vesnic COPILUL ei. Sa ne traiesti maicuta, LA MULTI ANI!
"Ce poate fi mai sfint ca mama?!…
poate ca cerul, cu bunul Dumnezeu,
Ce poate fi mai greu ca teama
sa nu ai mama?!, nu-i nimic mai greu.

Cu cata grija ea prin ani ne poarta,
Si ne vegheaza calea, rivnind s-o usureze,
Iar noi gresim, cadem, si ea ne iarta,
si ne ridica, ca iar sa ne vegheze.

Ah, mama! as vrea sa fiu cuminte,
Si biata inima sa nu ti-o amarasc,
Nu am si nu gasesc cuvinte,
Pentru ce sant, ca sa iti multumesc."

La multi ani MAMA!

 

Povestea oricui -Irina Binder

Irina Binder

23 septembrie la 00:26 · Parga, Epirus, Grecia · 

Trăiești dependent de oameni și de iubirea lor. Te străduiești să le fii pe plac, să îi mulțumești și să li te dăruiești. Plângi și te irosești pentru cei incapabili să te înțeleagă, să te accepte și să te iubească. Pierzi timp din viața ta fără să trăiești sau trăind mai mult pentru alții, pentru bucuria lor, pentru bunăstarea lor... și uiți de tine.
Iar într-o zi te îmbolnăvești. Te trezești într-un salon de spital cu perfuzia bombă chimică curgându-ți în vene și realizezi că trăiești consecințele alegerilor tale naive și a consumului emoțional, dar că nimeni și nimic nu a meritat chinul prin care treci... Durerea este și mai mare când descoperi cât de singur ești și că aceia pentru care ți-ai distrus sufletul și sănătatea sunt bine, fericiți și nu le pasă de tine.
Dacă te ajută Dumnezeu treci peste etapa grea și te vindeci... Ți se vindecă trupul și înveți să-ți vindeci și sufletul. Privești în oglindă ceea ce a mai rămas din tine și observi că ai îmbătrânit în câteva luni cu ani și că nu mai ai părul frumos de altă dată... Te rușinezi cu părul tău rar și nu te recunoști cu chipul brăzdat de riduri.
Îți amintești prin ce ai trecut și cât rău ți-ai făcut... dar mai ales că i-ai lăsat pe alții să-ți facă rău... Abia acum recunoști cât de puțin ți-ai dăruit ție și cât de mult altora.
Și realizezi câtă nevoie ai de iubire și de puțină bunătate... Începi să te iubești și să te bucuri de tine așa cum ești: cu păr mai puțin, cu riduri, cu pielea translucidă, cu toate defectele și slăbiciunile tale. Îți amintești cum te-ai detestat pentru kilogramele în plus, cum ți-ai detestat viciile și lipsa ambiției, cât de intolerant ai fost față de neputințele tale. Acum știi că tu ești același om și cu și fără lucrurile pe care le ai, dar mai ales și cu și fără oamenii de care credeai că depinzi sufletește.
Și realizezi că nu au contat și nu vor conta niciodată cei care nu te-au plăcut, care nu te-au iubit și care au plecat, că importanți sunt doar cei care ți-au fost alături... Și dintr-o dată lumea întreagă se reduce la un om. Omul care a dormit pe fotoliu veghind somnul tău chinuit, care ți-a șters lacrimile, care ți-a aranjat cu grijă șuvița firavă de păr ca să-ți ascundă golul care te complexa... Omul care a plâns lângă tine și care nu și-a schimbat sentimentele când nu i-ai mai fost pe plac și util...
Și astfel înveţi în câteva luni cât alții într-o viață. Înveţi cine și ce este important, înveţi ca trebuie să te iubești atât de mult încât să nu lași nimic să te descurajeze și să te schimbe.
Înveţi că oamenii buni răzbat mereu, că ura altora nu trebuie să te otrăvească, înveţi să te rogi și să fii recunoscător pentru tot ce însemni și ce ai.
Înveţi că banii nu-ți aduc ceaiul la pat și nu te îmbrățișează, că nu-ți spun "te iubesc" sau "trecem noi și peste asta".
Înveți că pe oameni nu-i cunoști în clipe de bucurie și înveți să le înțelegi egoismul, răutatea, lipsurile... și înveți să nu fii ca ei.
Și astfel, după atâta frustrare și nefericire înveti să fii fericit...asa cum ești, cu cine ești și cu ce ai. Și scopurile tale se schimbă, preocupările tale se schimbă și nu-ți mai pasă decât de viața ta, de cum poți trăi frumos, lăsând ceva frumos în urmă.
Înveți să trăiești pentru bucuria ta, nu pentru părerea lumii, nu pentru a demonstra ceva, nu pentru a-i mulțumi pe toți, nu pentru a dovedi cine ești sau pentru a convinge pe cineva.
Înveți cât de puțin contează percepția altora asupra ta și cât de mult contează să fii tu mulțumit cu tine.
Înveți să privești viața și omul din oglinda ta cu iubire.

Irina Binder

Multumesc Doamna draga ce te numesti Toamna # Ady

Bucurandu ma de lucrurile simple constat ca gust din fericire. O ultima rosie din gradina toamnei, un ciorchine de struguri cu gust si miros de bruma, un prieten de nadejde ce se bucura tumultuos cand te vede, intalnirea cu oaneni dragi sufletlui meu, ganduri asezate frumos intr o liniste deplina........peisajul mirific al minunatei doamna Toamna ma ajuta sa inteleg ca viata este facuta din bucati mici de fericire. Asezate frumos una langa alta rezulta echilibru si armonie. Multunesc frumoasa Toamna.

Noroc sau protectie divina ? # Ady

0 experinta ce putea sa se sfarseasca nu chiar bine. Pe drumul pe care am ales sa alerg in dimineata aceasta, un drum asfaltat ce leaga doua localitati din Sibiu, toamna dupa ce se strange recolta se aseaza ciobanii cu oile. Stiam asta de la mama care imi povestise despre o femeie ce a fost prinsa si sfasiata de o haita de caini ce pazeau o turma de oi pe acelas drum.Din dorinta de a mi face obisnuita alergare am ignorat avertismentul mamei cu gandul ca inca nu s au stans toate bucatele de pe camp. Am plecat usor in pas alergator am parcurs cam trei km bucuroasa ca pot admira culorile toamnei pe ogoare si ca pot inspira un aer proaspat si cu miros de toamna. La un moment dat pacea mintii mi a fost intrerupta de un latrat. Atunci am realizat ca sunt in pericol. M am oprit si mi am indreptat privirea spre locul de unde venea zgomotul Am vazut mai multi caini nu tocmai mici, caini de stana ce ma avertizau ca eram prea aproape de teritoriul lor. Erau vreo 5 si se apropiau tot mai mult de mine. Dupa ei au mai venit si altii care au fost avertizati ca exista un intrus in zona. Cred fara sa exagerez ca au fost mai multi de 12 caini. Cam asta e tabloul in care protagonista am fost eu. Nu stiu daca am avut timp sa intru in panica pentru ca nu prea era cazul. Cainii simt senzatia de frica si ataca cu mai mult curaj. A trebuit sa reactionez repede. Ce variante aveam? Sa fug....exclus. Nu as fi avut nici o sansa ci dimpotriva i as fi intaratat si mai tare. Am ramas pe loc cu gandul de a ma lasa jos cu grija de a mi acoperi capul cu mainile pentru ca deja faceau cerc in jurul meu. Acesta a fost primul gand. Al doilea a fost sa strig la ei pentru ca ajutor degeaba as fi cerut. Cine sa ma auda? Am strigat cum mi a venit pe moment : - Niiiiiiiiii la oi!!!!!!!! :) prima data mai anemic fara convingere ca ma va ajuta asta. De unde mi a venit inspiratia..... Bunutul Dumnezru stie pentru ca foarte interesant este ca a scazut din intensitate latratul si au batut in retragere. Cu curaj am ridicat tonul si am tipat din nou: Niiiiiii la oi! A functionat. Nu stiu daca au inteles cuvantul , Ni' da "oi " cu siguranta stiau. :) Momentul acela de batere in retragere pentru ei a fost prielnic pentru mine sa ma indepartez incet. M au lasat sa plec. Dupa o distanta considerabila intre mine si caini am inceput sa alerg. Atunci am inteles ce inseamna adrenalina pe propia piele. Alergam cu atata viteza de care nu as fi crezut ca sunt capabila. Am simtit ca picioarele alearga fara mine. :) :))))))))). As fi putut participa la cros. M am oprit de abia cand am simtit ca nu mai am aer. Plamanii mei erau solicitati la maxim si eu intr o oarecare siguranta. Mi am tras sufletul fff putin si am purces la drum din nou in alergare moderata. Atunci impresionata de de cele petrecute mi am adus aminte de sfatul mamei mele legat de o astfel de situatie primit cu mai multi ani in urma. Exact asa ma sfatuia sa procedez. Sa le poruncesc sa pazeasca oile. Foarte interesant cum la momentul potrivit am accesat informatia instinctual si in fractiuni de secunda. Acum sunt la adapost si scriu cu recunostiinta ca sunt teafara. Realizez ca intuitia functioneaza, important sa ai incredere in ea si in primul impuls.
CONCLUZIE: cine nu are batrani sa si cumpere. Multumesc mama! (Mama nu stie de intamplare, daca ar sti se va ingrijora atunci cand ies la alergare)

Adriana

Fa rai din ce ai # Ady

Uneori viata te impinge la o astfel de pauza. Daca o vezi ca pe o oportunitate vei gasi frumosul din fiecare zi si mai ales in lucrurile simple. Ceea ce la inceput ar parea a fi un dezastru cu putina imaginatie se poate transforma in momente de neuitat. ' FA RAI DIN CE AI"

Semnele unei relații toxice Autor Valeriu Panoiu

 Sursa: http://valeriupanoiu.blogspot.ro/2017/09/7-semne-ale-unei-relatii-toxice.html?spref=fb&m=1

n plină criză a unei relații între doi adulți, indiferent că relația este între doi iubiți sau soți, între un părinte sau un copil, între frați sau între prieteni, între doi colegi sau între un șef și un subaltern, eticheta la modă a ajuns să fie ‘Relație karmică’. ‘N-ai ce să faci! Stai acolo, înseamnă că ai ceva de plătit față de celălalt.’ Zău? Chiar așa să fie?

Până una alta trăim în lumea formelor, iar forma are un caracter finit, deci limite foarte clare, inclusiv un început și un sfârșit. Relațiile se subordonează acestor principii, prin urmare se termină la un moment dat. La fel și chinul, dacă balanța între doi oameni a ajuns să incline spre minus. Sistemele de credințe și convingeri pot ține însă doi oameni împreună din frică (de supraviețuire, frica de a pierde, frica de eșec), din standarde sociale (așa e bine, așa se face, așa e frumos) sau din promisiuni de campanie electorală religioasă (“Ți-a dat Dumnezeu bărbat/femeie spre mîntuire. N-ai cum să-l/s-o lași, așa vrea Dumnezeu.’). Nici societatea și nici Biserica nu ne vor fericiți și liberi, ci plini de frică, suferinzi și dependenți. Instituțiile luptă împotriva binelui suprem al individului, în ciuda scopurilor declarate. Dacă indivizii ar trăi cu toții bucuroși, împliniți, prosperi, nu ar mai fi nevoie de sisteme care să îi ghideze și nici de puterea și privilegiile celor ce lucrează în aceste sisteme. Orice relație, indiferent ce spun tradiția, lumea sau Biserica, în momentul în care ne face mai mult rău decât bine, devine TOXICĂ. Primul pas spre eliberare este CONȘTIENTIZAREA, când ne dăm seama cum stau lucrurile și începem să nu ne mai mințim, întrezărind frânturi de adevăr. Vedem lucrurile așa cum sunt, nu cum ne-am dori noi să fie. Dar până la desprinderea din închisoarea toxică, cea mai lungă este CALEA ACCEPTĂRII. Vedem cine este celălalt și ce am devenit noi lângă el/ea, dar avem nevoie să ne învingem toate fricile ca să punem punct. Efortul de voință atrage deseori un sprijin din exterior de care ne agățăm ca să facem marele salt. Abia atunci putem să ne uităm înainte și doar după o perioadă de doliu, de vindecare, avem puterea să nu mai tragem cu ochiul înapoi. În funcție de nivelul de autocunoaștere și de gradul de evoluție al fiecăruia, încheierea unei relații toxice poate dura între câteva săptămâni și câțiva ani, exceptându-i pe cei ce rămân legați prin convingerile întărite de jurămîntul ‘până ce moartea ne va despărți’.

Care sunt semnele unei relații toxice? Luăm ca punct de reper relația de iubire, fără să ne limităm la aceasta.

1. Partenerul este atât de ‘evoluat’ încât a devenit autosuficient. El deja se cunoaște perfect, iar singurul care are de făcut schimbări radicale ești tu. Tu e cazul să te modelezi, pentru că el nu are ce să schimbe și numai tu ai probleme. Comunicarea nu atinge stadiul de dialog, devenind unidirecțională: îți spune el/ea ce să faci, pentru că numai ca el/ea e bine. El/ea știe deja tot, iar când știi tot nu mai ai ce să mai înveți. Partenerul a atins un nivel de la care nu dorește să mai facă niciun fel de schimbare cu el însuși. Aproape s-a mântuit, în cel mai scurt timp îi vor crește aripi și va deveni înger păzitor. (Sper că nu al nostru!) Reacția sa este, de fapt, o fugă de propria persoană. Un asemenea partener manifestă un comportament evitant, mascând rănile sale profunde pe care, în loc să și le vindece, preferă să le proiecteze asupra celuilalt. De ce? Pentru că aceasta este calea ușoară, a confortului și a fricii de schimbare. Un partener care nu vrea să evolueze și să facă schimbări care să-l facă mai bun și mai prosper, mai echilibrat și mai mulțumit de el și de viața sa, poate să devină un vampir energetic sau chiar un abuzator cu accente de psihopat.

2.  Te înlocuiește, dar nu te părăsește sau nici tu nu-i dai drumul. Poate să nu fie vorba de o persoană, ci de un hobby sau un grup de prieteni/prietene care îi consumă atât de multă energie și atenție încât nu mai are timp de tine. Munca poate fi un substitut, o scuză perfectă și foarte răspândită. Și astfel, te trezești ușor-ușor singur în doi, căci el are altceva mai bun de făcut decât să fie cu tine. În cazul în care te înlocuiește cu altă persoană, automat celălalt/cealaltă e mai bun/mai bună decât tine. El/ea nu va ezita să te compare ca să te umilească, chipurile să te motiveze. Întotdeauna va exista în afară ceva mai bun și mai satisfăcător decât în relație. Sadismul său este completat perfect de masochismul celui ce suportă. 

3. Îți distruge sistematic stima de sine. Te face mic/mică, te jignește, îți spune că nu poți și că nu ești în stare, te compară și îți arată locul, care întotdeauna este sub el și sub alții. Numai cineva care nu își dă valoare, nu se consideră suficient de bun și acceptă să fie pus pe alt loc decât locul întâi poate să prelungească această relație. Se spune că repetiția este mama învățăturii și că orice minciună repetată devine adevăr. De aceea, nici nu-ți dai seama că, auzind de atâtea și atâtea ori aceste programe ce ți-au fost implementate, ai ajuns să le crezi și să te comporți ca și cum ele ar fi adevărul tău personal. Încetul cu încetul, observi că partenerul tău crește, în timp ce tu regrezsezi, îți pierzi pofta de viață, sănătatea, prietenii, oportunitățile. De fapt, ești victima unei manipulări psihice pe care ai permis-o din cauză că ai ales să joci rolul de victimă. Victima propriei neputințe, prin care ai ajuns, fără să-ți dai seama, să-i cedezi partenerului tău toată puterea ta personală, devenind instrumentul de care se folosește. Acesta e momentul în care ți-ai pierdut de tot respectul lui/ei; nu mai dă doi bani pe tine, te tratează cu inferioritatea pe care chiar ai ajuns și tu să o afișezi. Iată că a avut dreptate de la bun început! Și, în sfârșit, ai ajuns să-i dai și tu dreptate: ești mic și slab, tu nu ești în stare, doar el/ea poate. 

4. Ești de vină! Să ne înțelegem, numai tu ești de vină. Tot ce nu merge e din cauza ta! Orice realizare în cuplu se întemeiază pe geniul său, în timp ce eșecurile sunt ale tale. Tu ești cel ce îl/o trage în jos, dacă nu erai tu, el/ea era departe acum. La cât ești de greșit/ă, îi ești dator că stă cu tine și nu te părăsește. Tu cum să-l/s-o părăsești? Nu mai există altul/alta ca el/ea. El e singurul bărbat sau ea e singura femeie. Dacă, așa mic/mică cum ești, nu te mai vrea nimeni și rămâi singur/ă până la sfârșitul vieții? Inconștient, respiri clipă de clipă atașamentul față de cel/cea care ți-a devenit călău și frica de a nu fi părăsit/ă. Unde găsești tu ceva mai bun?! Te iartă de fiecare dată când greșești și îți acceptă toate slăbiciunile, pe care nu ezită să le scoată în evidență cu fiecare ocazie. Căci el/ea e mare, iar relația dintre voi a devenit de mult ierarhică, întemeiată pe ‘bunătatea’ lui/ei și pe vinovățiile tale. Dacă nu făceai anumite lucruri sau dacă făceai altele, amândoi o duceați mai bine. E clar că partenerul/partenera merită ceva mai bun decât tine și, cu toate astea, pe tine te iubește. Dacă pleci din relație, tot tu ești oricum de vină, mai ales că ești nerecunoscător. La câte a făcut el/ea pentru tine...

5. Ești orbit de propriul ORGOLIU! Cine mai e ca tine? Cine ar mai rezista în locul tău? Cine ar mai suporta atâtea? Victima este, de fapt, adevăratul călău. Întotdeauna le dăm altora ceea ce ne dăm nouă. Când te agresezi pe tine și celorlalți le vei face rău. Când ești propriul călău, nu poți fi decât și călăul celorlalți. Pentru că victima deține adevărata putere asupra călăului, având drepturi asupra sa. Rolul de victimă este, de fapt, rolul SUPEREROU sau de SUPEREROINĂ, care sacrifică iubirea de sine pentru a folosi, la schimb, puterea asupra celuilalt. Căci victima are tot dreptul să-și ia revanșa față de călău, pe care îl ține legat de el și pe care îl instigă. Victima își ia dreptul să dea și ea vina pe agresor, aducând astfel o stare de echilibru între cei doi. Numai că echilibrul nu se mai întemeiază pe creștere, ci pe cât de mult rău își fac unul altuia, fără să rămână vreunul mai prejos decât celălalt în a da replica și a egala scorul prin acte de sabotaj.

6. Ești drogat. Da. Ești dependent de doza zilnică de otravă care îți consumă sufletul, timpul, sănătatea mentală, emoțională și fizică, întreaga viață. Dependența aceasta de suferință manifestată prin masochism, prin plăcerea de a-ți face rău singur provine din ceea ce a devenit rutină. Cel mai mare profesor al nostru este obișnuința, iar dacă tu te-ai obișnuit cu ceea ce-ți face rău, ai scăpat și de cea mai mare frică a omului: frica de necunoscut. Știi că e rău, dar măcar poți să anticipezi și să gestionezi fiecare situație de criză. Știi totul dinainte, așa că lași viața ta să devină o bombă cu ceas până la următoarea explozie, pentru că disconfortul a devenit confortul zilnic. Totul este previzibil, ești stăpân pe situație, știi cum să reacționezi. În loc să trăiești, ai ajuns să supraviețuiești. Nici nu-ți mai imaginezi cum ar putea să fie altfel.

7. Crezi că e normal. Starea de toxicitate devine stilul tău de viață, felul tău de a fi, aerul pe care-l respiri în relație. Devii opac la orice sugestie din exterior, oricine încearcă să-ți deschidă ochii că e ceva în neregulă devine dușmanul tău. Te izolezi în lumea ta, plină de umbre, în care lumina pătrunde numai sub formă de mici compensații. Încătușat, sufletul începe să se revolte și transmite impulsuri de schimbare. Apar semnele depresiei, cedează organismul, boala coboară în corpul fizic, dispare capacitatea de materializare, pierderile sunt la ordinea zilei – pierderea locului de muncă, a banilor, a sănătății. Toate sunt semne de trezire. Nu mai ești la locul potrivit! Deschide ochii! Ridică-te și mergi mai departe!

Când nu mai avem unde să coborâm, ne rămâne o singură soluție: să urcăm. Când otrava relației toxice deja ne pune în pericol viața, înseamnă că e timpul să recunoaștem și să acceptăm semnele. Și mai e timpul să fim recunoscători! Pentru că, dacă nu ne-am fi pierdut pe noi, nu ne-am fi regăsit. Dacă n-am fi renunțat la noi și nu ne-am fi dizolvat în viața altuia, nu ne-am fi amintit cât de măreață este propria noastră viață și cât de mari suntem noi. 

Autor: Valeriu Panoiu

Sterge praful din suflet si invata sa traiesti

"Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor... O casă se transformă în cămin când poţi să scrii "Te iubesc" pe praful de pe mobilă. 
Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "pentru cazul că vine cineva". 
In final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentrucă toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!! Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa : sunt mult mai interesaţi să mă asculte despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.
Dacă nu ţi-ai dat seama...Viaţa este scurtă, petrece-o bine ! Fă curat, dacă e nevoie... Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scrii o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".
Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp... Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.
Fă curat, dacă e nevoie, dar... Lumea de afară : cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie...Ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat, dacă e nevoie, dar... Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma...Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf. Transmite-l tuturor femeilor minunate din viaţa ta...
Eu am facut-o deja !"

Afirmatii cu forta divina

10 afirmatii cu forta divina, care iti pot schimba viata…

1.Pot sa ating maretia vietii… Una dintre cele mai puternice afirmatii este: ”Pot sa ating maretia vietii”. Aceasta trebuie sa fie insotita de increderea deplina ca poti realmente sa obtii tot ceea ce iti doresti, orice este pozitiv, in viata. Concentreaza-te pe viziunile si visele tale si ai incredere ca ele pot deveni realitate si ca meriti sa traiesti experiente benefice.

2. Astazi sunt plin/a de energie si de o fericire imensa…
Bucuria porneste dinauntrul si nu din exteriorul nostru. Fa-ti un obicei din a te trezi cu zambetul pe buze in fiecare dimineata!
3. Ma iubesc si ma accept asa cum sunt…
Iubirea de noi insine ar fi bine sa fie cea mai pura si frumoasa forma de iubire. Atunci cand te iubesti, incepi sa te apreciezi si sa te auto-respecti. Nu este vorba despre egoism, nu este vorba despre narcism. Atunci cand iubirea de noi este detasata de ego, ea este pura, fireasca si pozitiva. Daca ai incredere in tine si in tot ceea ce faci, vei incepe sa te vezi intr-o lumina noua, vei fi incurajat/a sa faci lucruri noi, interesante.
4. Corpul meu este sanatos; mintea mea brilianta; sufletul meu este linistit…
Un corp sanatos porneste de la o minte sanatoasa. Daca suferim de emotii negative, chiar si cei din jurul nostru sunt afectati. Cei care provoaca bolile suntem noi insine. Nu mai permite raului in viata!
5. Pot realiza orice…
Trebuie sa iti spui si sa crezi aceasta in fiecare zi! Auto-incurajeaza-te, crezi in capacitatile tale! Poti realiza orice.

6.Tot ce mi se intampla acum, se intampla spre binele meu!
”Unele schimbari arata negative la suprafata, dar curand vei realiza ca se creeaza spatiul pentru ceva nou in viata ta.” (E. Tolle)
Nu exista victime, nu exista accidente si nu exista coincidente. Trebuie sa stii din adancul inimii ca tot ceea ce se intampla, se intampla cu un motiv si ca acesta este in perfecta sincronicitate cu Universul. Fii in pace cu cele ce se petrec. Astfel, fricile tale in legatura cu ziua de maine se spulbera.
7. Eu sunt arhitectul vietii mele…
Esti ceea ce ar trebui sa iti spui in fiecare dimineata, cand te trezesti. Fiecare noua zi, iti da posibilitatea unui nou inceput si sansa de a face ceva pentru cei din jurul tau. Poti sa faci orice pentru a-ti face ziua mai frumoasa, fiindca tu esti arhitectul vietii tale. Daca incepi ziua cu atitudine pozitiva, poti sa transformi totul in ceva incredibil.
8. Ii iert pe cei care m-au ranit in trecut si ma detasez de ei in pace…
Nu inseamna ca stergi cu buretele ceva ce ti s-a intamplat in trecut, ci ca te impaci si ca accepti lectiile pe care le-ai primit. Puterea ta de a ierta este ceea ce te face sa mergi mai departe. Puterea ta de a ierta schimba dinamismul vietii tale.
9. Abilitatea de a cuceri limitarile mele este nelimitata; posibilitatile de a izbandi sunt nelimitate…
Mai simplu spus, nu ai decat limitele pe care ti le pui tu insuti. Ce fel de viata iti doresti? O viata plina de limitari? Ce fel de bariere iti pui insuti/insati? Aceasta afirmatie te va ajuta sa inlaturi limitarile pe care le pui chiar si prin intermediul subconstientului.
10. Astazi imi abandonez vechile obiceiuri si aleg altele noi, mult mai pozitive…
Ar fi bine sa intelegi ca momentele dificile sunt doar faze de moment ale vietii. Si aceasta va trece impreuna cu obiceiurile negative din trecut. Te adaptezi energiilor pozitive care se manifesta prin tine si care te conduc catre idei briliante si catre un fel de a fi si a gandi care te ajuta sa evoluezi si permite acestei energii sa curga.
sursa- Lifestyle