Am obosit iubito, am obosit,
Mi-e trupul gol, picioarele sunt grele
Imi zboara gandul catre lumi rebele
Si-as vrea sa mor, un pic, in fan cosit.
Ma misc haotic printre nori de piatra
Si ma lovesc de luna, si de stele,
Sunt marele dusman al spaimei mele
Si simt, aiurea dorul cum ma latra.
Nici cantul, nici sudalma nu m-alina,
Alerg intre nicicand si nicaieri
Ma peteceste-amurgul cu ‘placeri”
Si-amurg e tot ce-ar trebui sa vina.
Sunt sinistrat pe cerul meu de visuri,
Amar si in vesminte insalubre
Si umblu pe cararile lugrube
Alunecand in vesnice abisuri.
Te-alung din gand si imi revii, cumplit,
Imbraci in verde iad si paradis
Doar razi mereu si n-ai nimic de zis
Am oboist iubito, am obosit.
