POVESTEA MEA
'Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. - Antoine de Saint Exupery
Cautari
26 martie, 2013
15 martie, 2013
RECOMANDARE blog
http://decebaluirea.blogspot.ro/2012/12/pitaraii-de-la-jiet.html
"Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.
Făra pamânt, sântem ai nimarui."
.........................................................
„Încerc să arăt lumii adevărata faţă a tradiţiei, care nu înseamnă să scrii cu cuie pe tăbliţe de argilă, să dormi în peşteri şi să comunici cu vecinul de pe celălalt deal aprinzând un foc, să te mărite părinţii după unul bogat şi să te iubeşti cu sărăntocul frumos în secret. Tradiţia e un spirit care trebuie să dăinuie în suflete de la o generaţie la alta, indiferent de progresul lumii.
E spiritul strămoşilor care trăiesc în noi şi ne învaţă mereu cine suntem, ne ajută să descoperim ce vom fi, dar asta numai dacă îi lăsăm să vorbească înlăuntrul nostru. Spiritul care te face să păşeşti apăsat, care te face să zâmbeşti din senin, care te face să lăcrimezi în faţa unui apus, care te face să vorbeşti domol, care te face să te opreşti în drum o clipă pentru a privi înapoi ca şi cum te-ai aştepta să zăreşti pe cineva nedefinit în urmă”, explică Marcu.
MARCU JURA
"Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.
Făra pamânt, sântem ai nimarui."
.........................................................
„Încerc să arăt lumii adevărata faţă a tradiţiei, care nu înseamnă să scrii cu cuie pe tăbliţe de argilă, să dormi în peşteri şi să comunici cu vecinul de pe celălalt deal aprinzând un foc, să te mărite părinţii după unul bogat şi să te iubeşti cu sărăntocul frumos în secret. Tradiţia e un spirit care trebuie să dăinuie în suflete de la o generaţie la alta, indiferent de progresul lumii.
E spiritul strămoşilor care trăiesc în noi şi ne învaţă mereu cine suntem, ne ajută să descoperim ce vom fi, dar asta numai dacă îi lăsăm să vorbească înlăuntrul nostru. Spiritul care te face să păşeşti apăsat, care te face să zâmbeşti din senin, care te face să lăcrimezi în faţa unui apus, care te face să vorbeşti domol, care te face să te opreşti în drum o clipă pentru a privi înapoi ca şi cum te-ai aştepta să zăreşti pe cineva nedefinit în urmă”, explică Marcu.
MARCU JURA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)